Eticheta electronică a vinului în România

Consumatorul trebuie să știe ce va găsi înainte de a scana. Un cod QR singur pe contraetichetă, fără un cuvânt care să îl anunțe, nu face sticla conformă.

• Lângă cod este nevoie de o mențiune de tipul « ingrediente » sau « ingrediente și informații nutriționale ».
• Codul trebuie să se afle în același câmp vizual cu celelalte mențiuni obligatorii.
• Regulamentul nu impune o dimensiune minimă, atât timp cât accesul rămâne ușor și direct; recomandările profesionale situează pragul de confort în jurul a 11,5 mm latura.

Dematerializarea se oprește la lista ingredientelor și la tabelul nutrițional complet. Două informații rămân tipărite, pentru că trebuie citite fără telefon: alergenii și valoarea energetică.

• Alergenii — la vin sulfiții și, după caz, derivatele din lapte și din ou — rămân pe eticheta de hârtie.
• Valoarea energetică rămâne și ea tipărită; este admis simbolul « E » urmat de kJ și kcal la 100 ml.
• Rămân denumirea, tăria alcoolică, volumul nominal, proveniența, îmbuteliatorul și numărul lotului.
• Înălțimea x a acestor mențiuni trebuie să atingă 1,2 mm.

De la 8 decembrie 2023, ONVPV a pus la dispoziție în aplicația B2B posibilitatea de a folosi codul QR al însemnului de certificare a originii și autenticității pentru afișarea informațiilor nutriționale. Opțiunea este gratuită pentru producătorii care folosesc deja aplicația.

• Este o soluție practică pentru cine are un număr mic de vinuri și lucrează deja în aplicație.
• Verificați însă că fișa afișată este completă și disponibilă în limba pieței pe care vindeți: la export, consumatorul trebuie să o înțeleagă.
• Un cod QR propriu, stabil și independent de un sistem terț, rămâne preferabil când tipăriți etichete pentru mai mulți ani.

Vinurile cu denumire de origine controlată sau indicație geografică poartă însemnul de certificare a originii și autenticității. Este un instrument de trasabilitate, nu o mențiune informativă: niciun cod QR nu îl înlocuiește, iar eticheta electronică i se adaugă fără să îl modifice.

Pentru piața românească, informarea consumatorului trebuie să fie disponibilă în limba română, atât pe eticheta tipărită cât și pe pagina electronică. La export, aceeași sticlă trebuie să răspundă în limba țării de vânzare — exact acolo o fișă tradusă în cele 24 de limbi ale Uniunii economisește un tiraj pe piață.